Un colț de creație pentru actrița Marga Barbu și scriitorul Eugen Barbu, în mijlocul naturii

Încă se mai clatină, în bătaia vântului, scheletul metalic al unui balansoar. Locul în care Eugen Barbu aluneca în visare.

Casa de vacanță din Munții Bucegi a familiei Barbu găzduiește ilustrații din filmele românești ale anilor ’50, precum rolul Anița din seria “Haiducilor” și Agatha Slătineanu din seria „Mărgelatu”, roluri pe care Marga Barbu le-a interpretat. „Domnișoara Aurica” (r. Șerban Marinescu, 1986), „Bietul Ioanide” (r. Dan Pița, 1980) și „Comoara din Carpați” (r. Cornel Todea, 1975) sunt doar o parte dintre filmele de care mi-am amintit cu nostalgie. O retrospectivă a filmului românesc.

Masa de machiaj, fotoliile, veioza și candelabrele sălășluiesc împreună de mai bine de 50 de ani și te poartă într-o călătorie în timp. O călătorie a dragostei.

“În ceea ce privește creația literară, nu este suficientă numai experiența de viață. Aici trebuie făcută și o investiție în fantezie. Cred că trebuie și un alt profesionism, pentru că după două sau trei cărți experiența de viață este topită în mare parte în ceea ce ai produs și trebuie să recurgi la invențiune. Iar asta este cel mai dificil. Talentul este creat dintr-o cultură asimilată, timp de ani de zile, dintr-o informație care trebuie să fie cât mai actuală, din însușirea acestor metode literare, care apar ca ciupercile, în fiecare zi și pe care nu poți să le ignori, pentru că lumea merge înainte, ca în orice meserie. Nici măcar doctorii nu mai operează ca la 1940 sau 1950. În fiecare zi se ivesc instrumente noi, metode noi. Și literatura operează cu cele mai proaspete unelte.”, spunea Eugen Barbu, într-un interviu realizat de Carmen Dumitrescu, în 1975.

Marga și Eugen Barbu au trăit o poveste de iubire pe care o poți simți și astăzi, printre zidurile locașului lor. O dragoste care te îmbie să visezi și să te lași condus de simțiri. O dragoste copleșitoare.

    Photographer: Dan Ene