Adăpost pentru visare
În casa mea există un loc doar al meu. E locul meu de taină. E cald, e bine, e un adăpost pentru visare.. Aici pot să rămân în déshabillé nu pentru a incita alţi ochi, ci doar pentru a-mi regăsi ritmul interior. Sunt doar eu cu mine şi puţin, foarte puţin material vaporos 🙂
Îmi simt pulsul, pielea e liberă să se încânte de atingerea blândă cu aerul şi atunci, printr-un mecanism aproape magic, încep să visez, să creez lumi noi, să scriu… Îmbrăţişarea cu aerul îmi face tare bine.
Muzica se aude în surdină… Din când în când o acopăr. Cânt împreună cu ea…
Photographer: Dan Ene
