Aroma florilor

Le pot atinge, dar nu le pot simți parfumul. Florile sunt pentru mine doar bucuria privirii, a atingerii… Un paradox: natura nu mi-a oferit încântarea miresmelor, dar mi-a ascuțit din plin alte sensibilități: simt acut orice emoție, empatizez cu sentimentele celorlalți. Aşa că ştiu şi simt, dragă cititorule, prieten bun, că aici, în spațiul meu virtual, călătoreşti alături de mine şi mă bucur să fim împreună în acest univers senzațional.

În toate grădinile admir micile explozii de culoare. În ele pare că se adună toată frumusețea Pământului.

Și totuși… Prima dată când am simțit mirosul florilor, a fost atunci când am mers pe munte. Era vară. Pământul era îmbrăcat în rhododendron. Atent, el mi-a cules un buchet, atât cât să le pot cuprinde într-o mână. Atunci am simțit parfumul lor. Acel parfum… Pentru prima dată!

Un parfum dulce, cu miros de… liniște.

Îmi place să le privesc. Emană puritate, emană inocență. Fragilitate. Poți vedea când sunt fericite și când se pleacă de durere. Iar tu ești aproape de ele, iubitor, ca să le îngrijești.

M-am pierdut între plante în Grădina Botanică. Un loc unde le poți vedea în toată măreția lor. Evoluție. Mister. Pe unele le recunoști. Ele știu că sunt acolo pentru ca tu să le poți admira. Să te poți inspira.

Înflorești împreună cu ele în razele Soarelui.

cristina01 cristina03 cristina02 cristina21 cristina25 cristina29